Don’t look down..


.. cumpatarea e de obicei un efort risipit pe mine, oricat de mare ar fi..

.. si totusi, am incercat.. am incercat sa ascult vocea celor dragi si importanti din jurul meu, cei ale caror pareri le valorez si le considier cu adevarat sincere si bine intentionate – indiferent ca imi place ce aud sau nu.. astfel ca linistea de pe blogul meu a devenit mai mult decat evidenta in ultima perioada.. am avut si chef sa scriu, si motive – poate, pentru altii, penibile – si totusi nu am aruncat nici macar cu o virgula in locul asta intim si unic, pe care eu il consider sacru.. atat de mult, incat ma simt ca in prima zi de scoala in timp ce butonez acum..

.. in incercarea mea de a linisti propriile ape din mintea mea si de a atinge starea aceea Zen care ajuta pe altii sa zambesca si sa ramana calmi, in timp ce injura in gand persoana din fata ochilor, am lasat privirea in jos ca nu cumva sa mai primesc reprosuri cum ca gandurile si atituudinea mea se impun a fi superioaree.. dar am reusit sa imi dovedesc din nou ca nu e calea cea mai buna..

.. se pare ca oamenii-s mult prea prosti sa accepte informatii sau pareri pertinente si prea rai sa accepte o ramura de maslin.. si atunci, de ce sa risipim eforturile?.. ar fi bine sa nu le mai risipeasca altii pe mine, ar fi pacat sa chinui gandul cu un berbec incapatanat si urechile cu replicilece au sa vina..

.. intre timp va spun voua, celor ce inca aveti curajul si nebunia de a gandi, sa nu plecati capul in umilinta, indiferent cui place..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s