Să nu depinzi de nimeni şi nimic..


.. cik e târziu ma.. linişte pe cilea.. tocmai ce am aruncat pantalonii cât colo.. stau în chiloţi la birou, în timp ce scriu şi bag la buză ceva de haleală. v-aţi oripilat? cum de ce stau în chiloţi? pentru că pot şi pentru că eram prea plin iar limita pantalonilor era atinsă de mult, trebuia să fac ceva să mai intre mâncarea.. vorba unor prieteni cu care m-am întâlnit înainte de a o tăia în oraş : “- Te-ai îngrăşat ca un porc mă !” true, true..

.. reluăm..

.. da mă, de abia ce am intrat în casă şi m-am aruncat pe blide, că prea stătea foamea în glandă.. am fost prin oraş, asta că m-a invitat o prietenă a mea, că de nu crek dormeam şi acu’.. şi aşa am ajuns la limită că de abia m-am trezit, dar trecem peste😀.. lenea o fost mare, mi-am găsit cu greu ochii cu pleoapele, şi cracii nădragilor cu picioarele, dar am reuşit să ajung FĂRĂ să întârziu (să te oftici frozen !).. o fost mai greu până m-am trezit, dar au avut fetele grijă de asta.. am fost în două locuri noi azi.. am început cu Cafe Noir (sper că aşa se scrie, franceza nu e un hobby al meu), o ciocolată caldă si poveşti despre desene animate.. faină locaţia, intimă şi frumos amenajată.. am râs de numa.. nebune fetele alea mă (baftă la restanţă :D).. de acol, m-am mutat (cu m, bineînţeles) în Nadine.. în traducere, fostul Motors.. da, ştiu, nu mă înjuraţi, că şi eu înjuram în gând când am ajuns acol’ şi am văzut cine şi pentru ce muzică vine.. anyway.. după o vreme muzica a devenit suportabilă, că am început să resimt berea🙂 plus că lângă mine stăteau persoane amiabile şi cu iq mai mult decât rezonabil, aşa că uşor uşor seara a devenit una foarte plăcută.. poze în diferite ipostaze, mai mult sau mai puţin culturale, dansuri în fum pe Rasputin, filme de acţiune pe un ditamai tv cu plasmă.. na, vb aia.. all good things must come to an end.. dar drumu spre casă mi s-a părut mirific..

.. târziu, nici dreq pe strade.. pe centru angajaţii primăriei cik făceau curat.. terasele erau pustii iar vitrinele magazinelor întunecate.. imaginea statică era penetrată de culorile intense ale ecranului imens de pe Bălcescu.. parcă te simţeai jenat, ca atunci când deranjezi.. tocmai plouase şi totul lucea în luminile stradale.. era un aer curat, si daca ridicai privirea, câte nu strop rebel de ploaie te lovea pe faţă, amintindu-ţi că trăieşti înca..

.. daca te uitai în jos, parcă vedeai un spectacol de artificii.. asfaltul umed licurea la fiecare impact al picăturilor.. sublim.. toate astea se întâmplau în timp ce o piesă, care îmi gâdila timpanele, mi-aducea aminte de seara intensa şi intensifica senzaţiile generate de liniştea din jur..

.. nu a fost nimic planificat, toată seara a fost ceva spontan.. ajuns acasă am povestit pe net cu cea care mă invitase, şi m-a făcut să realizez ceva.. orice ai face, oricât de nesemnificativ pentru alţii, pentru tine are o valoare imensă, daca apare în urma unei decizii de moment, şi poţi face ce vrei şi cu cine vrei, fără să te gândeşti la consecinţe.. e ca un fel de sport extrem.. nush daca stimuleaza secreţia de adrenalină, şi sincer nu mă interesează.. eu m-am simţit extraordinar azi.. am cunoscut oameni noi care chiar mi-au plăcut, şi de dansat nu mai dansasem de mult.. e fain să nu depinzi de nimeni şi nimic.. încercaţi şi voi..

later..

One thought on “Să nu depinzi de nimeni şi nimic..

  1. ascultand melodia si citind articolul parca am fost si eu prezenta in acea noapte pe strada respirand aerul curat si simtind acele picaturi de ploaie…:)

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s