Visezi…


E trecut de ora 1.. devreme pt mine, ce-i drept.. de obicei la ora asta povestesc si râd de numa’, în timp ce îmi delectez timpanele cu rock serios.. azi mă enervează toate.. şi oamenii, şi poveştile lor, şi muzica..

N-am mai fost asa confuz de multă vreme.. chiar eram happy.. deşi nu îmi place culoarea, totul era roz.. mă trezeam bine dispus, cu chef de viaţă, de poveşti, de râsete.. chiar azi aflasem de un concert serios la bucale, la care intenţionez să merg.. dar parcă toate astea au dispărut complet acu câteva minute..

Nu mă mai interesează nik.. aş da cu căştile de pământ, dar nu îmi stă în fire.. aş lovi calcu, dar nu e vina lui.. aş urla, dar nu-s femeie.. aşa că trebe să mă descarc cumva.. mă descarc pe voi, scriind..

Cred că asta e o lege.. a universului, a lu’ Murphy, nush.. dar prea se aplică în mod regulat în cazul meu.. de fiecare dată când reuşesc sa găsesc un echilibru, să dau o noimă lucrurilor ce se petrec în jurul meu.. să înţeleg.. ceva se întâmplă, încât trebuie să iau lupta de la capăt.. să fie asta definiţia vieţii? şi dk e, refuz să o accept..

Noi, oamenii, mereu am înţeles realitatea într-un mod bizar.. ca fiind un cumul de lupte, suferinţe, trăiri puternice.. de multe ori, când zici cuiva lucruri frumoase, care plac oricui, sau care oricare dintre noi i-ar plăcea să le încerce, primeşti replica.. visezi

Mi-ar plăcea să am salaru’ lu Bill Gates..

Mi-ar plăcea să trăiesc la munte..

Mi-ar plăcea să am pe cineva cu care să mă înţeleg din priviri..

Mi-ar plăcea …”

Scrieţi voi continuarea, nu contează care e aceasta..

Trăim într-o lume plină de limitări.. legi morale, ordonanţe legislative, limitări fizice.. zi de zi le respectăm, crezând că facem bine şi că respectarea lor e în interesul nostru.. o nouă formă de control.. şi culmea, noi o instituim.. ne repetăm unul altuia limitările, le inoculăm şi copiiilor.. de ce?

Şi totuşi persoanele care încalcă aceste legi, sunt cele mai respectate.. rămân în istorie, aşa de rari sunt cei care gândesc pentru ei.. cum care? Napoleon, Alexander Graham Bell, Einstein, Chuck Berry, Jimy Hendrix, Bruce Lee sunt doar câteva nume care îmi răsar pe chelie momentan.. e clar că sunt mult mai multe..

Sunt oameni care au hotărât că ceea ce este în jurul lor nu este de ajuns, că este loc de mai bine.. au visat.. şi au realizat visul acesta, schimbând percepţia lor şi a celor din jur.. Dar cu ce sunt aceşti oameni diferiţi ? Inteligenţă, forţă fizică, talent, cunoştinţe.. Niciunul dintre aceste atribute nu pot sta în calea unui singur lucru comun tuturor oamenilor, forţa celor mai mari realizări umane şi a evoluţiei noastre.. visul..

În seara asta, am înţeles din vorbele cuiva că visez.. şi m-am supărat pe moment, învăţat fiind că visele nu se pot realiza, rămâne doar o idee, un concept menit să te binedispună când eşti trist, şi atât.. dar printre rândurile acestea mi-am dat seama că nu am motiv de supărare.. căştile îmi sunt p urechi, Sabbath cântă la greu şi sunt zgribulit tot..

Mi-am dat seama că nu aş fi ajuns aicea impunându-mi limite, zicând nu se poate.. întotdeauna mi-am depăşit limitele, nu am lăsat pe nimeni să îmi spună că nu pot face ceva.. singurul în măsură sa îmi zică nu poţi sunt eu, după ce voi fi încercat şi voi fi eşuat.. Cine a zis că e uşor? Nu e, te lupţi cu cei din jur care încearcă să te convingă că greşeşti, lupţi cu lumea care nu vrea să te lase să reuşeşti, te lupţi cu tine uneori, îndoindu-te de tine însuţi.. dar satisfacţia de la final e covârşitoare.. ştiu, că am trăit-o de câteva ori.. sentimentul ăla nu se compară cu nimic pe lumea asta.. nu contează pentru ce te zbaţi, poa’ să fie un premiu de 10.000 euroi, o notă de 5 la restanţă, sau un sărut.. senzaţia va fi aceeaşi..

Nu mai sunt confuz, nu am de ce.. Mi-am dat seama, din nou, că nu am ce căuta în lumea asta, dar dk tot sunt aici, îmi văd de ale mele.. nu mă interesează legile celor din jur, că le place ce şi cum fac, sau nu.. am modul meu de a face lucrurile, iar dk până acu nu m-au corupt, nu văd d c ar reuşi acu..

Probabil că mulţi dintre cei care citiţi acu ziceţi la rândul vostru în gând.. visezi.. da mă, aşa e.. visez.. şi sunt tare mândru de asta..

Legile universului nu mă interesează momentan, Murphy poate să îşi păstreze “optimismul pentru el”.. nu mă mai interesează definiţia vieţii.. aleg să învăţ în laborator, experimentând, fără să mai dau atenţie teoriei.. Nu îmi iau echipament de protecţie, asta ar strica toată plecerea.. deschid uşa din nou, entuziasmat şi aşteptând cu nerăbdare surprizele şi efectele acţiunilor mele.. orice s-ar întâmpla, nu mă voi lăsa dat afară şi voi continua până la capăt.. Mergi ori crapă..

later..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s