Fluturaşi..


.. ciudat titlu, nu-i aşa? Citeam acu vreo câteva minute la un tip, pe care eu ink îl consider amic, în ciuda unor aşa zise evenimente (salutări Mike).. cum spuneam, citeam ultimul lui post.. nu îl citez, citiţi pe blogu lui originalu’.. oricum, a adus omu’ respectiv vorba de fluturaşi.. cum nu şti care? aia care ţi se tot învârt prin stomac, dau ture pe acol şi te fac să bâţâi şi să nu ai stare.. să te plimbi prin casa si să faci totul contra cronometru.. să te uiţi la mobil din 5 în 5 minute.. nu sună, dar tu totuşi te uiţi.. fie dimineaţa, fie târziu în noapte, sentimentul ăla te face să te simţiu viu, capabil de orice, dar cel mai important, te face să zâmbeşti..

Cred că oricare dintre noi, dk a avut trăirea asta, şi stă să mediteze niţel, poate menţiona perioada şi persoana care a nutrit trăirea.. şi cine zice altfel, ori nu a fost niciodată îndrăgostit ori o face pe intelectualu’..

Ţi-aduci aminte prima oară când ai văzut-o (vorbesc de femei mă, că nu sunt ghei :P), unde.. ce oră a zilei era. ce i-ai zis, ce ţi-a zis.. ţi-aduci aminte când ai luat-o prima oară de mână, primul sărut, prima ieşire oficială.. da, vremuri frumoase, şi de mult apuse.. sau oare ?

E un cerc vicios.. fluturaşi, nervi.. fluturaş, nervi.. de ce nervi? păi vorba aia.. “all god things come to an end” Dar pe de altă parte cred că suntem masochişti şi dependenţi în acelaşi timp.. waw, 2 cuvinte grele alăturate.. păi da mă.. uite.. Cunoşti o tipă, orice tipă.. nu contează.. neagră, alba, blondă, şatenă, deşteaptă, proastă.. buze să aibă.. anyway😀.. o cunoşti, merge bine o vreme, iese nashpa, verde.. şi apoi o iei de la capăt? de ce? pentru că am face orice să mai simţim o data sentimentul ăla naiv.. ştim că după lucrurile nu o să mai fie la fel, din nici un punct de vedere şi că, şansele ca totul să meargă prost sunt mari.. dar totuşi, şi 5 secunde dk simţi asta, parcă ai senzaţia că merită.. îţi vine să urli.. I’M ALIVE !

Şi totuşi, ce anume ne determină să fim aşa.. impulsivi, că să nu zic alt cuvânt? de ce femeile şi bărbaţii deopotrivă nu le gândesc niţel înainte să se arunce cu capul înainte.. aulio, ce întrebare am tras.. mii şi mii de ani de întrebări fără răspuns.. e, lasă mă, că am eu răspunsul.. îl zic doar o dată, aşa că citiţi bine mă. Dumnezeu l-a înzestrat pe bărbat cu 2 capete, dar cu destul sânge încât să folosească doar unul la un moment dat în timp.. iar femeia, are sânge cu surplus, că doar îl elimină o dată pe lună, păcat că elimină şi din neuroni..

Aşa că e totul simplu.. nu mai trebuie să dăm vina unii pe alţii, nu e nimic voit, sau rău intenţionat.. e ceva incontrolabil, de la natură.. noi nu reuşim să gândim cu capul care trebe, iar voi nu aveţi destulă circulaţie sangvină să ajungă şi pe la tărtăcuţă.. păi şi până la urmă, stai, că nu mai înţeleg.. (ziceţi voi) .. de ce naiba a luat ăsta aşa un lucru frumos şi încearcă să îl desacralizeze? Răspuns: frumuseţea e în ochiul celui care priveşte.. adik, ceea ce simt eu e tot ce contează.. eu am fluturaşi în stomac, m-am îndrăgostit şi viaţa e roz.. şi celălalt? nush ce dreq simte celălalt, dar presupun că simte la fel, ca să nu mă deranjeze conştiinţa.. Vorba aia.. “mi-e milă de tine, dar de mine mi se rupe sufletu”.. în esenţă, la un moment dat, fiecare din noi devine egoist.. îl interesează propriile simţiri şi interese.. de aceea, există diferenţă între a fi îndrăgostit şi a iubi..

Când te îndrăgosteşti, simţi fluturaşii ăia când o vezi, când te gândeşti la ea, etc.. te simţi stăpânul lumii şi ai face orice pentru ea, atâta timp cât nu t deranjează asta..

Când iubeşti, şi dragostea ţi-e împărtăşită, fluturaşii nu dispar, doar că acu’ prima persoană la care te gândeşti să-i fie bine e cealaltă.. şi în situaţia asta puţini din noi ajung, sau dk ajung, se întâmplă pentru puţin timp, din acelaşi motiv menţionat mai sus..

Cred că cu cât îmbătrânim, şi înk suntem singuri, e din ce în ce mai greu să iubeşti cu adevărat, să fi altruist.. “obişnuinţa e a 2-a natură” .. şi atunci, totul devine o convenţie.. eu nu zic ce nu îmi place la tine, tu faci la fel, şi ne bucurăm de punctele comune, alea puţine care le avem.. văd asta foarte des, şi voi la fel.. şi o să mai vedeţi, pentru că aşa egoişti cum suntem, nu avem tăria să luptăm pentru ceea ce ne dorim.. căutăm, căutăm, şi la un moment dat îţi zici – la dreq, am obosit.. las’ că e bine aşa – şi de aici până la o telenovelă românească cu final la judecătoria teritorială mai sunt maxim 2 ani..

Eu sunt mai tembel din fire, aşa cum bine ştiu apropiaţii, ăia puţini care au rămas.. şi aleg totul sau nimic.. şi cum totul nimeni nu poate avea, nici măcar un deziluzionat ca mine, am rămas cu nimic.. dar sunt happy.. oare de ce? Păi, nu are rost să încerci să găseşti idealuri, alea nu sunt credibile (remember?), dar ca să vezi firea umană.. culmea.. parcă aş mai încerca o dată fluturaşii ăia..

later..

3 thoughts on “Fluturaşi..

  1. deja sunt in faza in care fluturasii aceia isi fac aparitia mai des ca niciodata si de fiecare data cand ma gandesc la iubitul meu nocturn si diurn sunt f happy…
    datorita lui I’M ALIVE!!!!:)

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s