Miros.. deci exist..

.. ma tot foiesc in scaunu’ asta tampit in care nu incap nicicum.. nu am loc la picioare, si cum subsemnatu’ a cam luat kile in ultima vreme, nu incap nici in latime..

toata noaptea m-am uitat pe geam la luminile de afara ce treceau p langa noi cu mare viteza, parca incercand sa ne evite.. relaxandu-mi neuronu cu neste muzica si intrebandu-ma cand naiba ajungem odata, sa pot sa fac un dush..

.. 1 iunie.. dimineata devreme.. vreo 6 jumate.. e liniste in autocar, care goneste ca nebunu’.. a pierdut unu din soferi neste neuroni aseara, asa ca ne-am plimbat o ora jumate prin ungaria, cautand drumu spre nadlac.. e drept ca trecuse de vreo 3 ori p langa semne p care scria mare si frumos SZEGET.. dar e grele.. si cand t gandesti ca face drumu asta de 3 ori p saptamana.. anyway..

toata lumea doarme in fel si fel de pozitii.. ma uit in fata.. soferul sta cu ochelarii d soare, tacut, pipa si si sufla relaxat fumu pe geam.. in dreapta mea un tip doarme si geme de 2 ori si ma intreb ce viseaza, ca sunetele alea nu e de bine.. incerc sa imi deschid ochii complet, dar nu pot.. prin geamul autocarului bate soarele ca printr-o lupa, incingandu-mi pantalonii de culoare neagra.. nu am dormit de aproape 24 de ore si nici nu pot.. ma doare gatu de mor de la incercarea de tragere p dreapta d aseara, dar nu am reusit decat in a-mi pocni gatu’ de vreo 2 ori.. imi zic la multi ani, zambind usor.. ca asa fac copiii.. si ma uit la cadoul meu care statea 2 m mai in stanga.. ridic privirea si reusesc sa intorc capul si privesc intr-un tarziu p geam,
dupa ce ma intind triumfator, lovind scaunu din fata mea.. ups.. si vad campii nesfarsite.. doar
campii.. dar totusi parca difera peisaju de ceea ce vazusem in ultimele 2 saptamani.. e mai putin
ingrijit, nuanta de verde difera.. e, vorbesti prostii ma, termina.. e frumos totusi afara..

tocmai am simtit o zdruncinatura puternica care a trezit tot autocaru’.. era o groapa in sosea..
groapa? pai cum ma, in occident groapa ? nu se poate.. n-a fost soferu’ atent.. de abia termin de gandit asta ca vad placuta.. NADLAC.. na ui ma, ca am ajuns si la romani.. deja? ce iute trece timpu.. ajungem in vama, stam un pic, ca mai erau in fata masini.. nenea vamesu.. vamuia.. acu d c avea el activitatea asta obscena, n-am intrebat.. s-a uitat rapid la figurile intelectuale ale noastre.. ca era plin autocaru de capsunari.. lucky me.. si eram toti somnorosi ca dreq, coboara si urla de jos.. DA-I DRUMU’.. na, cik am trecut si vama.. 10 m mai departe, o benzinarie.. opreste autocaru.. si in microfon s aude.. PAUZA DE 15 MINUTE, TOALETA E IN FATA ! .. ma ce bine mi-a prins anuntu asta, mi-era si foame, si tare simteam nevoia de a schimba uleiu.. ma dau jos din autocar.. pe jos era ud, si era oarecum rece.. plouase aicea din cate s vede.. peisaju oarecum diferit.. se vad neste chisculete de lemn, desi nu stiu la ce folosesc..

.. sunt cheaun, si reusesc sa ma strecor prin multimea calatorilor care isi dezmorteau picioarele, si deodata am un sentiment ciudat..

am vrut sa ma uit, sa caut cladirea in care cik se gasea toaleta.. dar, din fericire, tara natala ne ofera avantaje utile si de orientare turistica gratuite.. dintr-o data un iz perfect definit si clar.. cu o aroma puternica de clor amestecata cu miros de picioare nespalate si urina uscata.. mi-a lovit ca un ciocan pneumatic cavitatea nazala, incercand parca sa imi ofere un epilat gratuit pentru o mai buna oxigenare a creierului.. era clar.. baia era intr-acolo.. si cum mergeam spre cladire.. grabit datorita unei nevoie naturale imperioase, dar in acelasi timp, reticent si mergand cu pasi mici, incercand parca sa evit mirosul, sau sa ma strecor pe langa el.. calcand prin baltoacele situate legal pe suprafata tarii in care intrasem si care fac parte din specificul si farmecul pitoresc, mi-a rasarit in minte un gand.. am ajuns in Romania..

continuu sa inaintez, ajung acolo.. era un hol mic, care separa intrarile celor 2 toalete.. culmea, erau separate in functie de sex.. adik mare si mic.. asa.. si in holu ala era o masa de culoare materialului ce se gasea in cele 2 incaperi mai sus mentionate.. era din lemn vechi si parca unu din picioare statea sa cedeze.. pe ea erau in mod discret asezate 4 suluri de hartie igienica, menite pentru “consumatori”, dar puse acolo strategic pentru a face pofta celor ce pipau afara, grabiti, incercand parca sa stabileasca un nou record de tigari / minut.. un radio in care canta.. exact, muzica populara.. si neste ziare de scandal pe care le rasfoia concentrata nevoie mare, creatura autointitulata femeie detorita unor baloane frontale pe post de airbag, si parca a unor scrieri vechi in care se mentiona eliminarea lunara de materie cenusie – cu scopuri precise – si anume, eliberarea hdd-ului pentru a exista space necear stocarii materialelor informative si vitale de gen fashion, telenovele, bani, si centimetri masurati pe suprafata organelot genitale masculine.. si culmea creatura vorbeste.. ma opreste in fata “ghiseului”, situat in zona de pericol si toxicitate maxima – parca deja auzeam paraitul ala al detectoarelor de radiatii – si zice: un leu cincizeci va rog.. bineinteles ca m-am uitat urat la ea vreo 6 secunde, timp in care ma gandeam ca ar trebui sa imi dea ea mie banii astia, doar pentru ca suport mirosu si pentru ca i dau de lucru si ii ofer ocazia sa faca ceva practic.. platesc si banii astia de “rahat”, si urla dupa mine ca.. ATI UITAT HATIA IGIENICA.. ma abtin din nou de la a-i spune sa si-o bage in cur, ca sigur are ink loc acolo.. si inaintez cu curaj spre moarte.. sa incerc sa descriu peisaju? durere.. am platit pentru a intra intr-un mediu toxic pe langa care mirosul de cadavru e un parfum de camera si pentru a-mi exersa sitmtul gaurii, incercand sa nimeresc cu jetul chestia aia la care ea, figura atotputernica de la intrare, probabil i zice weceu.. am scris bine.. reusesc sa ies cu viata si din asta, trec prin holul ala iar, si arunc o privire celor care stateau la coada, incercand sa le arunc un mesaj de genu.. DO NOT GO IN THERE.. ies din cladire, si in mod ciudat, in drum spre maik-mea, care ma astepta la vreo 10 metri fumand, ma bufneste rasu in hohote… si in timp ce privirile nedumerite ale celor din jur ma urmareau, strig.. MIROS, DECI EXIST..